Deschiderea. Creiere bucălate

Ghiciţi cine s-a întors. Nu, nu nişte lemingi agresivi, deşi probabil asta stătea pe limbile tuturor. Sau nu.

Această postare nu va fi melancolico-tristo-angoasanto-erectile-dysfunction-something. N-am renăscut din propria cenuşă. Nici din a altora. În cele 3 săptămâni de absenţă pe blog mi s-a reconfirmat de nenumărate ori “Să nu spui niciodată niciodată”. Da, poate aş fi fost tentată cu o lună în urmă să afirm că mie niciodată n-o să-mi cânte o nebună la psihiatrie “Moş Crăciun cu plete dalbe”, legănând un ren de pluş, dar uite că… Poţi să-mi spui că luna viitoare o să călătoresc înapoi în timp şi o să-mi beau cafeaua undeva, strivită, în oraşul Kowloon. S-ar putea să cred.

Desigur, fix pentru aşa ceva m-am antrenat ieri, în aglomeraţia din Aula Magna. Anul III ne-a găsit puţin mai maturi (nu cu mult, că tot ce-i în exces strică), spălaţi, înţoliţi frumos, aranjaţi. Mai inteligenţi? Nu ştiu dacă într-un an creierele ne-au devenit mai bucălate, dar putem crede asta ca să avem măcar un ego durduliu.

Bobocii domină numeric la deschidere. E normal. Prima zi a lunii octombrie aduce chipuri noi în facultate, chipuri speriate, entuziasmate sau prea mândre. Noi, cei care avem deja câteva sesiuni în spate, îi privim cu nostalgie,cu drag sau cu…milă.

Cât mai multe credite, copii!

2 thoughts on “Deschiderea. Creiere bucălate

  1. Nu prea am ce sa vand. Pe cele pe care le am le-am cumparat cu gandul sa le pastrez. Restul sunt xeroxate.

    Oricum cu un simplu anunt pe facebook sau pe grupul de yahoo gasesti doritori sa le vanda, dar ceva imi spune ca stiai si tu asta. :))

Leave a Comment