Dragă Oricare-Ar-Fi-Numele-Tău

Dragă Oricare-Ar-Fi-Numele-Tău,

Știu că te privești mereu în oglindă. Ai vrea să fii altfel, un pic mai spre ceea ce nu ești și nici n-ai cum să fii, pentru că tu ești așa cum ești. Așa te-a făcut mama ta, îți convine sau nu. Ai ochii tatălui tău și zâmbetul ei. Crede-mă, tot ce pare acum un defect va fi o amintire frumoasă mai târziu. Nu te mai privi în toate vitrinele și încetează sa te compari cu persoane ale căror mame nu seamănă cu mama ta. Nici tații lor nu au nimic în comun cu tatăl tău. Cândva, când vei avea mai mulți ani înzăpeziți în părul tău, o să te uiți în urmă și o să-ți spui: ce proastă…

Și ce dacă fundul tău nu e bombat, ci mai degrabă seamănă cu un câmp bombardat unde n-a rămas nimic – nada de nada – plat? Și ce dacă sânii tăi abia se văd? Și ce dacă șoldurile tale sunt o caricatură? În viață ai nevoie și de simțul umorului. Ai primit ceva ce poți modela până la un anumit punct. Dincolo de punctul ăla, trebuie să înveți să spui: și ce dacă? Nu există nimic mai enervant decât o femeie care se plânge de felul în care arată. Nu e enervant că abdomenul ei e pufos ca un cozonac, e enervant că ea vrea 6 pietre pătrate și uită că lucrurile pufoase pot fi delicioase.

Nu ești o persoană groaznică pentru că vrei să te desparți de persoana cu care ești acum, la 20 și ceva de ani. Nu ai nevoie să dai explicații nimănui. Nu ești o răsfățată, o curvă, o nimfomană doar pentru că vrei să pleci. Pleacă. S-ar putea ca de îndată ce faci primii pași în afara relației să simți că ești incapabilă să iubești pe cineva, să crezi că nu o să găsești pe altcineva care să te accepte, să ai impresia că n-ai suflet și să îți spui de câteva ori …dar era băiat bun. Mergi înainte. Nu ai fi fost aici dacă totul era roz. Asumă-ți că vei face pe cineva să sufere și că o să-ți faci și tu inima franjuri pentru o perioadă. Se vindecă.

La un moment dat, o să vrei să te arunci în brațele altcuiva când toată lumea îți spune să aștepți, să nu te grăbești, să nu iei decizii când ești vulnerabilă. Dar tu o să te arunci. Nu ai putea altfel. Și, în timp ce te arunci, îți dai seama repede că o să-ți rupi picioarele, dar știi deja că se vor vindeca și ele. Când simți efectiv durerea, vei da dracului gândul de adineauri despre vindecare. AU! O să suferi ca un câine și apoi o să zâmbești. Poate e karma. Poate așa e viața. Crede-mă, te-ar fi durut mai tare regretul de a nu fi simțit nimic din toate astea.

Nu îți mai face atâtea griji în legătură cu jobul, cariera sau menirea ta pe Pământ. Abia ai început să trăiești. Fă-ți treaba cât poți de bine, ai răbdare, păstrează-ți încrederea că rezultatele vor fi apreciate. Uneori nu vor fi. Alteori trebuie să recunoști că nu are ce să fie apreciat, pentru că nu ți-ai făcut treaba. Învață din greșeli. Nu încerca să faci oamenii să te laude cerșind asta prin acțiuni mărunte, discrete. Chiar dacă o vor face, aprecierile lor nu au nicio valoare. Nu încerca nici să interpretezi prea mult ce zic ceilalți, cunoaște-ți valoarea. Vor fi și situații în care dai tot, în liniștea nopților albe, iar nimeni nu va da 2 bani pe eforturile tale. E tot o lecție.

Într-o dup-amiază portocalie de toamnă, o să ajungi acasă de la muncă și totul va fi schimbat și totuși la fel. Lucrurile sunt la locul lor, dar tu încetezi să mai faci ce-ți plăcea, n-o să-ți mai suni prietenii și o să arunci cu noroi în alții pentru că ești nefericită. Următoarele zile portocalii de toamnă îi vor semăna, apoi zilele argintii de iarnă o să-ți găsească cheful de viață congelat cu totul. Ia-ți o oră, o zi sau o săptămână să stai lângă sobă, să te dezgheți și să derulezi viața puțin pentru a-ți da seama unde s-a rupt filmul și ai intrat în depresie. Fă tot ceea ce poți să ieși cât mai repede din starea asta. Nimeni nu merită să trăiască cu draperiile trase. Toți merităm lumină.

Nu te minți. E de ajuns că te mint alții. Fii sinceră cu tine. Dacă îți spui prea multe minciuni, adevărul o să te plesnească peste față mai devreme sau mai târziu. Un adevăr urât e mai frumos decât o minciună cu fundă. Poate nu ți se pare pe moment, dar pe termen lung este. Adevărul iese mereu la iveală.

Mereu.

Nu mai judeca oamenii. Nu te uita cu superioritate la colega de facultate care a născut, gândindu-te că i s-a terminat viața. S-ar putea să fie mai fericită decât tine. Nu îi privi pe cei bogați ca pe niște oameni fără griji. S-ar putea să nu poți rezista psihic nici măcar o zi în locul lor. Nu îi spune mamei tale că tu ai fi divorțat în locul ei, gândindu-te că ești mai curajoasă. Nu ai trăit 30 de ani cu un om. Nu ai trăit 30 de ani nici singură. Când bunica ta se oferă să-ți croșeteze ciorapi de lână și te ceartă că umbli cu blugii rupți, nu da ochii peste cap. Acceptă ciorapii. Spune mulțumesc.

It's only fair to share...Share on FacebookTweet about this on TwitterPin on PinterestShare on Google+Share on LinkedInEmail this to someonePrint this page

One thought on “Dragă Oricare-Ar-Fi-Numele-Tău

  1. Can I cry???
    Ma gandesc non stop cand termin Facultatea si ce o sa fac dupa?ma si mint ca e spre binele meu sa o termin,desi nu imi place deloc.
    Sunt un om…parca terminat in viziunea mea si uite ce frumos ai spus tu “toti meritam lumina”.

Leave a Comment