Guest Post. Fiat justitia, et pereat mundus

Următorul articol a fost trimis de Nicoleta Babac.

Am 25 de ani și am absolvit Facultatea de Știinte Juridice și Administrative din cadrul Universității Creștine Dimitrie Cantemir.

Povestea mea cu dreptul începe din copilărie și are legatură cu bunicul meu. El a fost un om foarte corect. Un om care era cinstit și se supăra tare de tot când vedea că legea este atât de prost făcută și țara se duce de râpă. De la el am auzit prima dată despre lege, justiție și avocați. Mereu îmi spunea că ar vrea să mă vadă avocat.

La momentul respectiv, nu dădeam eu așa mare importanță celor spuse de el, până când am văzut un film la televizor. Eram destul de mare ca vârstă, undeva la 13-14 ani, iar atunci s- a produs minunea.., Mi-am spus: “wow, ce șmecheri sunt avocații ăștia. Când mă fac mare, avocat mă fac!”. Și uite așa mi-a intrat în cap nebunia cu facultatea de drept.

Când au auzit ai mei ce vor să facă odrasla lor (cu excepția bunicilor), și-au pus mâinile în cap.
– Păi ce, noi avem bani să te ținem la drept?
Bunicul meu a fost cel mai fericit când a auzit, ba chiar m-a susținut pe toată perioada studenției și a fost tare mândru de mine. Dezbăteam amândoi ore în sir legislația și spețe.

Așadar, după ce am terminat liceul, am luat bac-ul și hai să mă înscriu la facultateee. Îmi aduc aminte primul contact cu incinta facultății: “maaamă, ce mișto e aici!”. M-am înscris și… tadaaaam, eram studentăăă. Primul an am crezut că dacă trec de prima sesiune, sunt cineva. Îmi aduc aminte perfect de dreptul roman, care mi-a mâncat ficații.  Scriam la cursuri cu viteza luminii, câte 20 de pagini, și-mi spuneam în gând: “ce dracului cauți aici?”.

Am trecut de sesiuni, de primul an, am profitat de vacanță… și hop, anu’ 2. Anul doi a fost mai lejer, cred. Nu-mi aduc aminte prea mult despre el, deci cred ca a fost pașnic. În anul 3 am descoperit “iubirea vieții mele”, dreptul penal. Materia asta am învățat-o de drag. Mi-a plăcut cel mai mult. Procedura penală, criminalistica și criminologia, iar mi s-au părut foarte ok și m-am descurcat la ele.

În schimb, civilul mi-a făcut capul calendar, iar procedura civilă mă aducea în pragul depresiei. Am studiat și dreptul mediului – o materie relativ ok, dar cu o profă nebună. Îmi aduc aminte ce teroare ne dădea la cursuri. A picat la examen 3 sferturi de serie pe motiv că nu au avut prezență. Am luat 5 la examen, Sfântul Cinci. Cum? Cred că pe ochi frumoși. 🤣

Anul 4 a fost cel mai agitat pentru că urmau examenele finale și licența. Am făcut licența la dreptul muncii, o materie mișto, care mi-a plăcut. Am reușit să termin cu bine, fără restanțe, cu o medie finală bună (9). Ce mândrie pe neamul meu că au în casă o licențiată în drept, o juristă! Oailei! Odrasla s-a gândit ca trebuie și un master, că de… de ce nu? Am făcut și masterul de științe penale din cadrul aceleiași universități, pe care l-am terminat anul trecut.

Am susținut examene la școala națională de grefieri, la barou, iar anul asta încerc și la INM. Nu am trecut de niciun examen, evident. Între timp, având o facultate de drept, am zis să caut un job în domeniu. M-am apucat să aplic pe.diverse site-uri de job-uri la BEJ-uri, diverse firme ce căutau consilieri etc. Toată lumea se uita la mine, la interviu, ca la felul 14. Toți voiau oameni cu experiență, iar eu nu reușeam să mă angajez.

Am tot încercat aproape un an de zile, timp în care făceam și masterul. Îmi aduc aminte ce mi-a spus un avocat la un interviu:
– Bă, nouă ne trebuie oameni cu experiență, nu cu o diplomă de jurist cu care te ștergi la c*r.  Atunci am avut primul moment de profundă dezamăgire. După lungi căutări, am renunțat temporar la idee, fiind convinsă că n-am nicio șansă.

În momentul de față lucrez la o firmă care nu a avut atâtea pretenții și pot să spun că sunt ok. Viața de după absolvire nu este una roz. Poate mulți visează că imediat după facultate vor avea un job în domeniu și vor câștiga mulți bani, dar de cele mai multe ori nu este deloc așa.

Facultatea de drept este una frumoasă dacă o faci pentru că ai o înclinație, o pasiune pentru asta. Dacă o faci pentru că te pregătești pentru o meserie bănoasă, n-are rost… o să te pierzi pe drum. Despre examenele de admitere în profesie, ce să zic, încă încerc. Acum… cum o vrea Domnul Bărbos, că materiile deja îmi ies pe nas.

Am avut multe momente în care m-am întrebat de ce fac facultatea asta și tot atâtea momente în care am găsit motivul.  Am visat cu ochii deschiși la ziua în care am să profesez în domeniu ca avocat, dar m-am lovit brutal de realitate. Vreau ca toți cei care aleg facultatea asta să fie conștienți de toate aceste aspecte.

În rest… Fiat justitia, et pereat mundus.

Sursa foto: www.law.stanford.edu

It's only fair to share...Share on FacebookTweet about this on TwitterPin on PinterestShare on Google+Share on LinkedInEmail this to someonePrint this page

Leave a Comment