Bilateral. S01.E03

EA

Hai în vacanțeee,
Pe la Saint Tropeeez

Din fericire, nu așa mi-a lansat invitația să plecăm împreună în vacanță. Mi-a spus din senin că pleacă la Madrid cu prietenii lui și m-a întrebat dacă vreau să merg cu ei. Pentru că aveam încredere în el (n-am idee de ce, doar ne știam de mai puțin de-o lună) și pentru că voiam să-mi demonstrez că spontaneitatea mea nu-și dăduse duhul încă, am zis „da” fără să clipesc. Nu cred că se aștepta. M-am întrebat ulterior dacă nu cumva mă invitase fiind convins că o să-l refuz.

Pentru că el și prietenii lui își planuiseră vacanța în avans (iar eu m-am băgat ca musca-n lapte), mi-am luat biletul de avion în așa fel încat să ajung câteva zile mai târziu și să ne întoarcem împreună. Băiețeala e băiețeală și trebuie respectată. Da, am fost singura fată. N-a sunat tocmai bine când le-am zis alor mei că plec în Spania cu niște baieti pe care nu prea îi cunosc. Am băgat într-un geamantan orice urmă de îndoială, i-am dat foc și m-am urcat în avion.

Dupa cât timp e „normal” să mergi cu cineva în concediu? Ce înseamnă normal? Cine decide ce e normal? Ceea ce e normal e și bun pentru tine? Cine suntem și de ce am apărut pe Pământ? De ce îți trebuie programare la clarvăzător? În loc să caut răspunsuri la întrebări inutile, mi-am exersat spaniola de baltă prin Spania și mi-am clătit ochii cu artă în muzee. Prietenii lui s-au dovedit a fi oameni mișto, iar doza de soare într-o altă țară la începutul lui februarie mi-a ținut de cald pân-am ieșit din iarnă.

Winter is… gone.

EL

Începea anul și un prieten bun de-al meu – unul dintre ăia pentru care aș băga la 2 noaptea două lopeți, o frânghie și un celofan în portbagaj (glumesc, nu am două lopeți) și aș conduce liniștit spre Pădurea Baneasa – se pregătea să își susțină disertația în Madrid la una dintre cele mai mari școli de arhitectură din lume. Am plănuit o excursie modestă pentru a sărbători, o fiesta de 8 zile în capitala spaniolă, o vacanță de tip drink & travel. Plănuiam ceva relaxat, cu influențe de artă și arhitectură de calitate, totul într-un oraș cosmopolit și liber.

Mi-a venit mie ideea, ca prea suna a scenariu de film, să o chem și pe ea, tipa cu care am tot ieșit (note to self: nu prea îmi e clar la asta cu blogging-ul cum e, dacă pot să îi zic numele sau e ca la televizor si mă amendeaza CNA-ul că fac reclamă?!) să vină cu mine și băieții la Madrid. M-am gândit eu că e pe filmul ăsta cu spontaneitatea, că de multe ori sunt decizii ca asta care fac viața să fie mai animată. Living the high life, one way or another. A ieșit cumva neașteptat însă, pentru că a zis „da” și era gata să vină cu noi 4 zile, deși abia ne cunoștea. Te întrebi ce e în mintea uneia care merge cu 3 bărbați în străinătate? Don’t you read the news? Don’t you know Vaslui? #prostitution #is #real. Nu am știut dacă să ne temem sau nu. Era, evident, posibil să ne taie în somn la cât de repede a acceptat. Nu știi la ce să te aștepți uneori de la cei din provincie. I’ve heard stories, you can’t trust the wildlings.

A iesit fain până la urmă, am învățat să mă prostesc că vorbesc spaniolă, am văzut ceva muzee și am avut parte de ceva râs. S-a dovedit însă a fi o din aia nebună de se trezește la 8 dimineața, mănâncă ceva repede și o vezi imediat cu ghiozdănelul pe umăr, gata să plece. Noi plănuiam să o luăm din loc pe la 11, să ne bem cafeaua până în prânz și după să vedem ce facem. Dânsa a dovedit însă și un apetit deosebit pentru petreceri și ieșiri, dar mai pe zi așa, că pe ea nu o prindea miezul nopții trează. Păi, na, ce să faci noaptea, mamaie? Să umbli pe străzi cu golanii?

It's only fair to share...Share on FacebookTweet about this on TwitterPin on PinterestShare on Google+Share on LinkedInEmail this to someonePrint this page

Leave a Comment