Bilateral. S01.E02

EA

Am plecat de acasă, din Oltenia, când aveam 19 ani. Eram tobă de carte și bâtă la a supraviețui pe cont propriu. Din cauza asta, după primele luni de facultate, arătam ca o focă… cu breton. Când rămâneam fără pachet de la ai mei, mâncam cartofi prăjiți, ouă prăjite, carne prăjită și Nutella la 12 noaptea cu Alexandra, colega mea de cameră. Tata mi-a zis că, inevitabil, va trebui să învăț să gătesc și altceva, mai ales dacă am de gând să mă mărit vreodată. #FACEPALM

Fast-forward to 2017. M-am îndrăgostit în ianuarie pentru că m-a făcut să râd cu lacrimi, dar și pentru că prima oară când a venit la mine mi-a copt pâine. Nu e o expresie pentru sex. Chiar a făcut o pâine de la zero și un chutney de m-am lins pe bot juma’ de oră. Cred că atunci mi-am zis: să-mi bat pisica, ăsta trebuie păstrat. Le-am zis alor mei despre el. Mama a zis să am grijă să nu-l sperii. Da, bărbații sunt precum căprioarele alea care o rup la fugă când aud zgomot. Pentru ei, zgomot înseamnă cam orice cuvânt care are legătură cu o formă de angajament. Ce-am făcut? Inițial mi-am dus câteva haine la el, o periuță de dinți, niște farduri, apoi am strecurat pisica și două geamantane. Ta-daam!

Sincer, m-am gândit că s-ar putea să fie o mișcare cam bruscă, dar știam deja că abia când locuiești cu cineva ajungi să cunoști pe bune persoana respectivă. Cu riscul de a împușca în cap romantismul, am preferat să aflu mai devreme cu cine m-am încurcat. Mi-am imaginat că va fi ciudat la început, că vom face amândoi compromisuri și că, în cel mai rău caz, o să mă întorc la mine, n-o să mai vorbim niciodată și o să piș ochii două-trei luni. Mare brânză! I AM A STRONG, INDEPENDENT WOMAN! Bine că n-a fost cazul…

Am înțeles că trebuie să vorbesc despre prima dimineață după ce m-am mutat, dar să-mi trag palme dacă îmi amintesc care e aia. După cum am menționat, mutarea a fost totuși treptată. Nu știu care-i ultimul lucru pe care trebuie să-l aduci în casa cuiva pentru a fi oficial mutat. Cred că pisica a pus capac. Am avut emoții, crezând că o să se ascundă sub canapea și n-o să mai iasă de acolo 5 zile. Din fericire (sau… nu știu), se simte de 20 de ori mai bine aici decât în garsoniera mea. Cât ne privește pe noi, cred că n-a suferit nimeni vreun șoc. Eu i-am zis de la început la ce să se aștepte.

Defecte are oricine, să fim serioși! Mai nașpa e când îți dai seama că are și persoana de care te-ai îndrăgostit. Devine umană. Îți dai seama în scurt timp că n-are un stol de păsări cu aptitudini de designer vestimentar care să o ajute să se îmbrace, în niciun caz n-arată ca o zână când se trezește cu bale la gură după ce dă snooze de 3 ori și nici nu poartă conduri la birou, ci adidași. Vorbesc despre mine, desigur. El încă gătește, deci nu îmi permit să zic nimic nasol deocamdată. Încep să cred că-i place mult pisica și știe că dacă mă dă pe mine afară, o iau și pe ea la pachet.

EL

Primul gând pe care l-am avut când a venit cu bagajele, pisica, oalele și alte instrumente fără de care nu poți supraviețui – ca farduri, placă de păr, perie rotativă și alte nebunii – a fost legat de dimineața de după. Cam la fel cum, la o beție din aia mare sau după nuntă te trezești a doua zi și te întrebi ce naiba a fost în capul tău. Știi tu, momentul ăla când începi să cauți “how to dump a body” pe google la englezi că te gândești că americanii sunt sigur mai inventivi, iar pe .ro o să te rupă anunțurile la pompe funebre cu sicrie Frozen și pitici de grădină pentru cimitir.

M-am născut în București, iar datorită numelui străin am avut plăcerea să mi se facă preț preferențial la taxi mai mereu și am stat ceva vreme pe aici. Când te muți cu o fată din provincie, tu – bucureștean get-beget (nu moldovean mutat la București, cum zicem noi de provinciali), dar cu înclinații mioritice și dor de iarba verde de acasă – adică o afinitate pentru băuturile spirtoase pe bază de fructe și dormitul în fân, nu știi la ce să te aștepți dimineața.

Te gândești că o să se trezească pe la 5 așa și o să o găsești în bucătărie, îmbrăcată în ițari, cu ‘Tezaur folcloric’ la un radio cu un ușor pârâit, într-un miros fin de fum de la tuciul de pe pirostrii în care ea învârte năvalnic. Se aude cum sună buciumul și parcă vezi deja slow-motion-ul ăla bird’s eye de peste Carpați. M-am trezit însă și mi-am dat seama că singura vacă pe care o avem e pisica, iar mă-să doarme dusă până târziu și abia se ridică dimineața din pat. Nu m-am trezit cu magiun dimineața – deși știm toți că pruna pusă în gem e păcat, ci cu o tipă somnoroasă, înfometată și care se mișcă greu. Halal gospodină!

Și să nu zic de pisică… Asta are program de parlamentar, mănâncă oricât îi dai, doarme pe unde apucă, tolănită pe toate tipurile de suprafețe, doar că nu mănâncă căcat. Cel puțin pe ea nu am prins-o până acum. Asemănător tigrului bengalez, acest superb exemplar poate dormi și 15 ore la rând, adaptându-se ușor atât dormitului până la prânz, cât și trezitului matinal. Invariabil, de dimineață deschide gura să miaune, dar nu scoate niciun sunet. În schimb, plescăie ca o bătrână, de te și aștepți să se apuce să sugă un drops din ăla verde mentolat. După ce mănâncă, se duce și se întinde un pic la soare de zici că a fost cioban la oi în altă viață.

Așa că până acum ne-am împărțit treburile simplu – eu fiind cel care gătește, iar ele fiind cele care mănâncă. Așteptăm acum cu interes să înceapă boxa bluetooth să pâraie că să putem asculta dimineața, atât noi cât și vecinii, o serie de șlagăre ale sufletului românesc, așa cum ar spune la ‘Tezaur folcloric’.

 

It's only fair to share...Share on FacebookTweet about this on TwitterPin on PinterestShare on Google+Share on LinkedInEmail this to someonePrint this page

Leave a Comment