Bilateral. S01.E01

Ea

Am intrat în noul an 100% sigură că am nevoie să-mi fac ordine în camera profesională a apartamentului numit viață. Așezasem pe raftul din debara o relație de 4 ani, sigilată în toamna anului 2016. Mă aflam în punctul în care eram convinsă că nu-mi mai trebuie fluturi în stomac, că timpul zboară și că am nevoie să-mi îndrept toată atenția spre carieră. Băi, nici n-am apucat bine să spun toate astea, că-n prima săptămână a lunii ianuarie m-am îndrăgostit ca o proastă.

Inițial, nici n-am vrut să ies cu el. Am zis că nu-mi mai trebuie, că sunt ocupată, că e frig, că mi-a fătat pisica sterilizată și alte asemenea scuze de râsul curcilor. Până la urmă, mi-am luat cea mai urâtă bluză din dulap (una largă, gri, pe care o am de 5 ani și pe care am folosit-o ocazional ca pijama) și am ieșit cu el la o cafea. În primele 5 minute ale întâlnirii, am dat mâna cu el băietește și i-am spus că odată am mâncat niște cartofi prăjiți de la Mc… care rămăseseră pe masa alăturată. Nu-mi amintesc ce a răspuns, dar știu sigur că am râs. De fapt, până am ajuns la cafenea, avusesem deja câteva crize de râs. Am povestit mult în seara aia, am reușit să dau cafea pe mine și mi-am dat seama că trebuie să-l mai văd.

Ne-am luat la revedere, iar după o oră am decis să ne mai vedem o dată. În aceeași seară. A doua zi, ne-am văzut iar. Următoarea săptămână, din nou. După mai puțin de o lună, am plecat împreună la Madrid. Am sunat-o pe mama, i-am zis că m-a invitat un băiat în Spania și că mă duc. De cât timp îl știu? De vreo 3 săptămâni. Nu, nu e proxenet. Serios, așa mi-a zis, că nu e. Timpul a zburat. A urmat o perioadă mișto în care ne-am descoperit defectele (dar despre asta vom vorbi în alte episoade), în care i-am spus din greșeală că-l iubesc, în care el s-a operat, în care eu am bocit că nu-mi găsesc menirea. După vreo 4 luni, mi-am luat pisica, două geamantane și m-am mutat la el.

Am intrat în noul an convinsă că am nevoie să-mi fac ordine în camera profesională a apartamentului numit viață. Ce-i drept, mi-am schimbat jobul, dar am schimbat și apartamentul. Ce va urma? Om trăi și om vedea.

El

În ianuarie începea un an care se anunța bun și în care abia așteptam să mă distrez. Urma să mă mut singur în centru, într-un apartament mișto unde să îmi continui anul de burlăcie și petreceri. Veneam după un an de muncă și distracție, pe principiul “work hard, play so hard you don’t remember stuff”. Sau așa cred că se numește când te trezești după o petrecere la un hotel cu pantalonii rupți la ora 2 la prânz. Mă vedeam deja stând relaxat în timp ce o cohortă de femei, prieteni însetați, parteneri de Fifa, artiști și tech geeks mi se perindau prin apartament. Un modern day Brixton cu nuanțe de David Bowie în culorile și psihedelicul lui Basquiat și ideile lui Steve Jobs și Elon Musk.

Aproape că reușisem! Așa credeau și toți ăia din Scooby Doo înainte să îi prindă… Aproape. Doar că, în locul lor, a apărut ea, iar patul mi-l umple pisica ei grasă care te mușcă de picioare dacă o deranjezi noaptea. Ea e cu scrisul, și-o arde influencer pe blog – așa cred cel puțin, ăsta e unul dintre termenii ăia noi care nu sunt sigur ce înseamnă – și are la fel de multă legătură cu tehnologia cât are și pisica. Umblă pe un laptop vechi, fără 3-4 taste, cu care dai foc la canapea dacă îi pornești Word-ul, stă pe un smartphone Allview (!!! smartphone?! Allview?!?!?), dar măcar poartă un smartwatch de la Garmin, deci mai spală un pic rușinea.

Mi-a fost frică de asta cu pisica, nu zic nu. Eu am fost din ăla de am avut câini toată viața, am dormit și am crescut cu un labrador care era ca sora mea, doar că, spre deosebire de o soră, nu avea pretenții la succesiune și mă iubea necondiționat. Asta familie adevărată! Nu mai zic că nu mi-a cerut nici bani, nu m-a chemat sa îi sap în curte sau să am grijă de copil. În fine. A venit fata asta cu pisica ei și mi-a băgat-o în casă. A fost tare fain, e ca și cum mi-am mai luat o pernă pe canapea. E pufoasă, are ochii albaștri și doarme aproape toată ziua, ca să nu mai zic ca e și iubitoare (500 lei, pentru detalii PM – accept schimburi, preț mai mare cu 30% la schimburi). În orice caz, e clar că nu se poate agăța cu pisica decât pe net cu poze, pe când un caine oferă mult mai multă flexibilitate.

Cu stăpâna o să fie mai greu cu vândutul însă, așa că o să trebuiască să mă obișnuiesc. Au trecut 3 luni de când e pe aici și s-au schimbat multe chestii, dar având în vedere că încă nu am început să mă uit dupa cazma, sfoară sau drujbă pe site la Hornbach, pare că lucrurile merg ok. Așa, în mare, pare amuzantă, dar cum pe pisică o cheamă Khaleesi, aștept să văd cine o să moară primul…

It's only fair to share...Share on FacebookTweet about this on TwitterPin on PinterestShare on Google+Share on LinkedInEmail this to someonePrint this page

Leave a Comment