Am zis DA

– Se spune că dacă ai mâncat rahat când erai mic sau dacă ai călcat în căcat (la orice vârstă), o să ai noroc. Dacă te strici la stomac înainte de un interviu înseamnă ca o să primești jobul?
– La cât ai interviul?
– În juma’ de oră.

Asta a fost discuția dintre mine și o prietenă. Eu sunt persoana norocoasă, bineînțeles. Ce s-a întâmplat?

Premisa

Pentru început, cel mai probabil am mâncat ceva care mi-a făcut stomacul să danseze o sârbă. Lăsând asta la o parte, am decis că e timpul pentru o schimbare. Easy peasy. Not. Ultimele luni nu au fost cele mai ușoare. Să faci o mișcare de genul ăsta în viața ta e un lucru mișto mai mult în teorie. Practic, te simți ca o legătură de pătrunjel. Tu știi că ai vitamine, efect antioxidant, detoxifiant, antialergic și antitumoral, da’ mai sunt mii ca tine în piață și pentru ăla care e interesat să cumpere… valorezi 1 leu. Așadar, perfect conștientă de asta, am ieșit pe piața muncii și am concurat cu mii de alte legături de pătrunjel. Și cu niște leuștean și mărar (diversitate, frate!).

N-aveam idee în ce direcție să mă-ndrept, dar știam că voi schimba ceva. Ăsta poate fi un gând reconfortant sau înfricoșător, după cum bate vântul, în ce perioadă a lunii suntem sau cum s-au aliniat planetele. Aveam zile în care mă trezeam cu chef de viață și strigam în interior GOOOOOOD MORNING, VIETNAAAM!, dar și zile în care eram foaarte bună prietenă cu genul ăla de depresie care te mușcă de fund când te aștepți mai puțin. Realist vorbind, situația era cam tristă: C.V.-ul meu putrezise printr-un fișier uitat de lume, neactualizat, plin de internshipuri care nu interesează prea mult angajatorii, iar ca aspect, arăta ca un văr întors din Afganistan.

Metamorfoza

1. Am trecut prin diverse faze. M-am gândit inițial să mă întorc în domeniul pe care l-am studiat, recunosc, dar după un interviu cu mine însămi (și altul pentru un post de consilier juridic), am decis să fiu sinceră și să mă conving că e perfect în regulă să faci ceva ce n-are nicio legătură cu ce ai studiat dacă ti se pare că ai putea fi mai bun și mai împlinit (încă încerc să mă conving pe măsură ce scriu, vedeți?). Nu, glumesc, am multe exemple în jurul meu de oameni care au ieșit din tipare și au reușit. Doar că eu nu fac parte din categoria aia. Eu sunt pătrunjel. Doar măraru’ reușește, conform unui studiu efectuat de nenea Vasile (piețar).

2. Mi-am periat CV-ul și a urmat apoi o serie de interviuri dintre cele mai variate, care s-au soldat cu multe povești amuzante, câteva pseudo-traume și oferte nemulțumitoare. Am învățat multe despre mine și nu e doar o chestie pe care o spun așa, că sună bine. După fiecare fail, am știut ce am de îmbunătățit, mi-am derulat în minte tot ce am spus aiurea la interviuri de cel puțin 100 de ori și mi-a scăzut încrederea proporțional. Apoi, am pus pe o bucată de hârtie imaginară cu toată sinceritatea ce știu să fac și ce trebuie să învăț. Fucking depressing. Ca să fie treaba treabă, pe Facebook îmi apăreau tot mai des reclame la studiouri de videochat în perioada aia. Recapitulare: mă simțeam ca o legătură de pătrunjel la 1 leu, iar o fată de 20 de ani îmi spunea că face mii de euro lunar. OH, GO F*CK YOURSELF!

3. Am început ușor-ușor să îmi dau seama care e treaba cu interviurile, cum trebuie să te vinzi… și am decis să rămân la strategia mea, pe care nu o recomand nimănui: sinceritatea. O practic asumându-mi conștient riscurile, nu e naivitate. Caut să lucrez într-o echipă în care să mă integrez ușor tocmai datorită faptului că sunt așa cum sunt. Am suficient de multe defecte super mișto pe care le pot prezenta creativ când mă pun ăia de la HR să numesc defecte și da, fac glume (proaste!), să se știe că îmi folosesc umorul ca să-mi maschez emoțiile on a daily basis, cu riscul ca intervievatorul să-mi arate ușa.

La un interviu în limba engleză, întrebată dacă vorbesc fluent și alte limbi străine, am răspuns: Well, my Spanish is not bad, but I have to confess it’s not far from the level of any Romanian girl who used to watch soap operas with her mother when she was little. Actually, I listened to some audio courses in order to improve my Spanish… because, well, growing up, I have come to the conclusion that estoy embarazada and other similar expressions are not as frequently used in real life as I expected.

Deznodământul

Mi-am păstrat o colaborare cu editura la care am lucrat și am sărit în piscina oamenilor cu mult timp liber: șomerii. Nu am stat prea mult acolo, dar am de făcut o observație: băi, timpul liber e cu dus și întors. După cum știți dac-ați mai intrat pe blog, am început în urmă cu 2 luni seria Ză plan. Deși lucram full-time când am scris articolele respective, ideea a fost să mă obișnuiesc cu un program chiar și atunci când nu îmi e impus, pentru disciplină. După ce am renunțat la colaborarea full-time, mi-am făcut din nou abonament la bibliotecă, am citit, mi-am făcut abonament la sală (și am mers!), am scris, am făcut cursuri, mi-am aranjat frunzele de pătrunjel pe taraba din piața muncii și am mers la interviuri.

A început să sune telefonul des. Poate s-a dus vestea că știu suficient de multă spaniolă pentru a împinge oamenii pe scări în așa fel încât să intre în comă și să-și piardă memoria, așa cum se întâmplă în toate telenovelele. Zic și eu.

– Sunteți disponibilă pentru un interviu la sediul nostru?

Da, în pana mea, nu am aplicat ca să mă sunați și să vă dau replici de-ale lui Vadim.

Long story short, într-o zi călduroasă, primesc ză call:

– Bună ziua, ați fost la un interviu la noi […]. Am decis să vă oferim job-ul, dacă îl mai doriți.

Îmi plăcuse tot la interviul ăla. Job în marketing, echipă tânără, salariu bun, oportunități de avansare, la 5 minute de mers pe jos de acasă. Am tras aer adânc în piept și am zis DA.

Încep de luni.

Concluzie de pătrunjel

În concluzie, articolul ăsta nu conține sfaturi. Așa cum am scris și pe prima pagină a cărții mele, eu nu-i reprezint pe cei ai căror părinți vor face diabet din cauza sentimentelor dulci de satisfacție și mândrie. N-am fost și nu sunt un model. Am început să scriu pe blog la 19 ani. C.V.-ul, visurile de la începutul facultății, iubitul, prietenii, dramele – cam toate s-au schimbat în timp. Și eu m-am schimbat, dar sper să rămân mult timp aia care scrie despre orice. De la lucruri serioase ca depresia clinică până la diareea de dinaintea interviului.

Pentru că viața trebuie luată în serios, dar nu PREA în serios.

It's only fair to share...Share on FacebookTweet about this on TwitterPin on PinterestShare on Google+Share on LinkedInEmail this to someonePrint this page

Leave a Comment