Mi-a leșinat creativitatea

E vară, e cald, soarele strălucește pe scena lui albastră, oamenii nu beau destulă apă. Unii leșină.

Indiferent de anotimp, viața nu decurge mereu conform planului, au loc surprize care te fac să zburzi de fericire ca un miel sau să urli de durere. Unii leșină.

Lipsa de vlagă e ca o plagă. Devii vulnerabil.

Acum imaginați-vă o râmă pe asfalt. Strivită. Se mai zbate așa, puțin, cât să te sperie sau să-ți dea speranță, după caz. Așa arată creativitatea mea. De mai bine de un an, simt că a devenit din ce în ce mai lipsită de putere. Se mai zbate așa, puțin, cât să îmi dea speranță. Uneori mă sperie. Mereu mi-e dor de ea, pentru că, indiferent de forma în care s-a exprimat, m-a făcut să mă simt acasă. Înainte de a continua textul melodramatic, stați 2 secunde să-mi așez ochelarii pe nas și să lămuresc câteva aspecte:

Ce înseamnă creativitatea?

Ce înseamnă, mă, nene, mă, creativitatea? Există undeva, la capătul curcubeului, o oală plină cu definiții ale creativității, fără să fie formulată o definiție general acceptată. Conceptul de creativitate poate fi definit din perspectiva unor discipline diferite: psihologie socială, științe cognitive, arte, inteligență artificială, filozofie, economie, management etc. Unele definiții sunt contradictorii sau subiective, iar tatăl obiectivismului, nenea DEX, nu ne luminează prea mult:

CREATIVITÁTE s. f. Însușirea de a fi creator; putere creatoare.

Să luăm o definiție: Teresa M. Amabile, Ph.D. în Psihologie, profesor și șeful Unității de Management Antreprenorial la Harvard Business School (SUA), împreună cu coautorii definesc creativitatea ca “producerea de idei noi și utile în orice domeniu” al activității umane, de la științe la arte, în educație, în afaceri sau în viața cotidiană. Inovație.

Am înțeles. Cum spuneam, creativitatea mea, în acest moment, e o râmă leșinată. I’ll stick to that.

Portretul unei persoane creative

Privire pierdută, o sticlă de alcool în mână și păr răvășit. Nu? Bine.

În Encyclopedia of Creativity, Vol. 1 (London Academic Press) G. Davis a inventariat vreo 200 trăsături de personalitate și adjective ale atitudinii creative, găsite în literatură asupra creativității, și le-a împărțit în trăsături pozitive, social dezirabile și trăsături negative, potențial supărătoare. Dintre acestea, în ordinea caracteristicilor importante sunt: imaginația, sensibilitatea la probleme, curiozitatea, intuiția, descoperirea ideilor, toleranța pentru ambiguitate, independența (autonomia), originalitatea etc.

O persoane creativă nu arată într-un anumit fel. Nu e mai frumoasă sau mai urată, mai slabă sau mai grasă. Da, poate are o imaginație mai plinuță. Poate-l ajută intuiția sau poate trage un pui de somn bun la momentul potrivit (cazul lui Kekulé, despre care se spune că a visat într-o noapte un șarpe care își înghitea coada și astfel a descoperit formula benzenului).

Procesul de creație

A fi capabil să creezi nu conduce automat la un produs pe care să dea alții câteva milioane de euro (fir-ar!). 99% transpirație, 1% inspirație (FIR-AR!). Mulți au căutat etapele ce trebuie parcurse pentru rezolvarea problemelor sau inventarea noilor produse. Unii au… creat rețete.

Graham Wallas a identificat modelul format din următoarele faze: pregătire, incubație, intimare, iluminare, verificare. Ca să fie mai șmecher, Alex Osborn a adus un model care include șapte faze: orientarea, pregătirea, analiza,ideația, incubația, sinteza și evaluarea. Koberg și Bagnall, pe de altă parte, au propus un model de rezolvare creativă a problemelor care este cunoscut și sub denumirea de modelul călătorului universal. Fazele propuse în acest model sunt următoarele: acceptarea situației (ca o provocare), analiza (pentru a descoperi contextul problemei), definirea (principalele probleme și obiective), ideația (generarea opțiunilor de rezolvare a problemei), selectarea (alegerea celei mai convenabile alternative), implementarea (realizarea formei fizice a ideii), evaluarea (analizarea și o nouă planificare a acțiunilor următoare).

Ați înțeles ideea. În teorie, urmăm niște pași și… POW! Lumea exclamă WOW! Dar s-ar putea să nu fie un wow admirativ.

Concluzia? Orice ar fi ea, mi-am lăsat creativitatea să leșine. Nu i-am dat un pahar de apă când mi-a cerut. Poate mi-am pierdut încrederea în ea pe drum. Poate am auzit-o când m-a rugat să o ajut, dar m-am prefăcut că n-am timp. Poate nu mai contează ce-a fost, ci ceea ce va fi. Mă duc s-o stropesc cu apă rece.

It's only fair to share...Share on FacebookTweet about this on TwitterPin on PinterestShare on Google+Share on LinkedInEmail this to someonePrint this page

Leave a Comment