Dirli, dirli, dirli, da

Parcă Proust zicea: „Credem că nu îi mai iubim pe cei morți… dar numai ce ne cade sub ochi o mănușă veche și izbucnim imediat în plâns”.

M-am gândit la asta zilele trecute. Nu pentru că mi-ar fi murit vreo rudă, ci pentru că mi-am amintit de mine, adică de versiunea mea de acum câțiva ani. Zilele trecute mi-a căzut sub ochi o pereche veche de blugi și aproape c-am izbucnit în plâns. Nu cred că la asta se referise Proust. Glumesc, nici măcar nu m-am întristat. Am probleme mai grave decât cele 6 kg în plus pe care le-am adoptat de la începutu’ anului. De exemplu, mai mult de 6 rude m-au întrebat de vineri până luni când mă mărit și fac copii. Da’ nici asta nu e o problemă. Va deveni în curând un cântecel vesel de sărbători:

„Hai cu nunta, fă, Ralucă!
Tinerețea ți-e pe ducă,
Poți să devii și cadână,
Numa’ nu fată bătrână.
Dirli, dirli, dirli, da!”

Vom face cu toții o mică horă, iar la final vom ciocni un păhărel de țuică în cinstea uterului meu.

„Să-i dea Dumnezeu embrioni voinici,
S-alerge peste ani prin casă ăia mici.
Dirli, dirli, dirli, da!”

Pana mea.

Cum spuneam, asta nu e o problemă. Dacă aveți peste 25 de ani și vă gândiți la căsătorie mai rar decât la flexura duodenojejunală, nu e panică. Suntem diferiți. Uite, unii vor simți nevoia să caute ce înseamnă flexura aia, alții nu. Unii dintre noi se vor căsători în viitorul apropiat, alții nu.

Buuun, deci am tăiat asta de pe listă. Urmează împlinirea profesională. Aduceți apa sfințită, că acum mă apucă dracii. Ce înseamnă asta? Bani cât să-i muți cu roaba? Un program lejer? Să-ți placă la nebunie ce faci? Să primești premii pentru ce faci? Să ajungi în vârf într-un timp scurt? Fâs, fleoșc, pleoșc. Dacă am învățat ceva de când lucrez… nu interesează pe nimeni ce am învățat sau n-am învățat eu. Fiecare e ocupat să plimbe roaba aia goală zilnic, cu speranța că-n curând o va umple cu bani. Unii o plimbă cu spor, având un traseu în minte, alții o împing la vale crezând că păcălesc sistemul, iar unii îi determină pe alții, robi, să le umple roabele.

Mai păstrați puțină apă sfințită, că tre’ să mă spăl pe mâini ca Pilat din Pont. M-am crezut mult timp nevinovată în ceea ce privește nemulțumirile personale care dansează step pe creierul meu. Poc, poc, poc, trop, trop, trop. Care e, de fapt, problema? Problema, dragii mei, e că toți avem probleme.

„Credem că nu îi mai iubim pe cei morți…”

Problema e că ne mor mereu versiunile trecute ale propriei persoane, inclusiv alea care credeau că doar ele au probleme pe lumea asta.

„… dar numai ce ne cade sub ochi o mănușă veche și izbucnim imediat în plâns”

Problema e că ne e dor de naivitatea aia care ne făcea să credem că doar problemele noastre contează.

Eh, noi să fim sănătoși!
Dirli, dirli, dirli, da!

Sursa foto: pixabay

It's only fair to share...Share on FacebookTweet about this on TwitterPin on PinterestShare on Google+Share on LinkedInEmail this to someonePrint this page

Leave a Comment