Iar cad frunzele

Ah, mi-era dor să scriu! (deși titlul sugerează mai degrabă că inspirația m-a părăsit dracului de tot)

Bun, să-ncepem prin a sublinia ceva evident: a venit toamna. Asta înseamnă că a început facultatea, că a venit frigul atât afară, cât și-n sufletele studenților, că a mai trecut un an de când a venit ultima oară toamna (huh?) și d-astea. Depresia e-n floare, deși florile au murit de ceva timp, iar eu mi-am luat timp să mă bucur de ea, ca tot omul. Am fost certată că n-am mai scris și trebuie să recunosc că pentru prima oară-n viața mea m-am întrebat dac-ar mai fi cazul să fac asta *huiduieli pe fundal*. Nu că n-aș putea umple o mie de pagini de trăncăneli despre viață, dar nu prea mai am treabă cu viața studentului la drept. Mna, m-am făcut mare (chiar cred că m-am îngrășat un pic).

 O să scriu frumușel, cu buline, ce-am mai făcut:

  • Am scris, dar (în premieră!) nu despre mine

Mi s-a părut foarte tare ce face Cristi, așa că am pus pe picioare un site pentru el împreună cu tipul care s-a ocupat și de blogul meu și așa a ieșit gheorghealearga.ro. Am prins gustul, așa că sper că urmează și alte proiecte. Între timp, Cristi a terminat de alergat Portugalia de la sud la nord, am reușit să strângem aproape 500 de dolari din donații, pe care o să-i dăm celor 3 asociații alese, deci totul e bine când se termină cu bine… sau o concluzie mai inspirată de atât. Și pentru că site-ul e despre alergare, facem trecerea la bulinuța nr. 2:

  • M-am apucat de alergat

E amuzant cum. Am mers 10 km într-o zi în care am simțit nevoia să mă plimb ca să pot lua o decizie importantă. A doua zi încă nu mă hotărâsem, așa că am mai bagat 10k. Ce pot să spun e că în săptămâna aia am mers 70 de km. Serios. După care am zis cât de greu o fi să alergi? pentru că scriam articole despre subiectul ăsta. Și mi-am mișcat fundul până afară și am început s-alerg ca un animal speriat de pușcă. Cu aplicația pornită, desigur, să văd care-i treaba. După ceva timp am rămas fără aer și m-a săgetat o durere surdă într-o parte. Zic sigur am alergat 1 km. Alergasem 300 m. Și așa a început totul. Se pare că nu e floare la ureche pentru niște couch potatoes ca mine, dar se poate.

  • Am făcut un curs gratuit de marketing digital

Atelierul digital e exact ce trebuie dacă ai timp să parcurgi lecțiile (sunt destul de multe) oferite gratuit de Google. Înveți chestii utile și interesante și primești un certificat la sfârșit. Pretty cool. Am în plan să încerc și niște cursuri mișto de pe Coursera. Asta, împreună cu câteva cărți pe lună, ar trebui să fie suficient încât să nu-mi ruginească creierul, pentru că mă tem de asta ca… fierul de rugină. Oh, noes, deja a început! Nu mai sunt în stare de comparații ingenioase.

  • Mi-am promis că până cad iar frunzele o să fac… chestii

Prima frunză care va cădea în 2017 ar trebui să mă găsească schimbată total, alt om. Glumesc. După aproape doi ani de la terminarea facultății, mi-am dat seama că timpul trece prea repede și că viața mea devine plictisitoare cu viteza luminii, adică exact opusul a ceea ce credeam că va fi. Rutină cretină. Și aproape inevitabilă. Aproape. Aici intervine în peisaj porcăria aia de ține doar de tine să schimbi asta. Așa că mi-am propus să spun mai des da, deși creierul strigă nu, să-mi sfidez anxietatea și să îmbrățisez cu o mutră confuză toate consecințele negative ale lucrurilor extrem de stupide pe care le voi face. Amin!

download

 

One thought on “Iar cad frunzele

Leave a Comment