10k likes. Ce am învățat

Ieri am primit un mesaj din partea unei studente la drept, care mi-a mărturisit că și-a făcut și ea un blog, însă colegii i-au cam tăiat elanul. Zic: sper că n-ai de gând să renunți. Mi-a promis că nu. N-am zis-o de dragul de a o încuraja, ci pentru că în urmă cu vreo 6 ani, când am început să scriu pe blogul ăsta, singurii cititori erau prietenii mei. Și asta timp de câteva luni. Nu scriam nimic interesant, habar n-aveam să schimb tema de la blogger cât să arate decent, știam doar că mie îmi place să scriu și că mai târziu (cel mai probabil când vor zbura porcii, pisicile vor face miere, iar albinele vor mieuna) blogul meu va fi urmărit de alte generații, care se vor regăsi în experiențele mele. Pentru că asta s-a întâmplat fără ca albinele să miaune, o să scriu câteva cuvinte despre lecțiile învățate în materie de blogging.

  • Dacă nu-ți place, n-o face!

De ce nu ai investi timpul în ceva ce îți face cu adevărat plăcere? O carte bună, un ceai dansant, niște cursuri de înot, o romanță despre un borcan de Nutella, o plimbare în parc sau un film porno sunt doar câteva alternative la a sta cu ochii-n ecran, chinuindu-se să scrii.

  • Ca să devii mai bun, trebuie să scrii.

Da, uau, nimeni nu s-a născut învățat, ce surpriză! Nu neg, poate zace în tine un minereu de talent, dar te asigur că n-o să strălucești decât dacă-l șlefuiești prin sute sau mii de pagini scrise (care, cel mai probabil, vor fi de căcat).

  • A scrie nu e suficient.

Eu pe asta am acceptat-o cu greu. Da, conținutul de calitate e esențial, dar extrem de important e și ambalajul. Un site simplu, prietenos ajută mai mult decât îți poți imagina. Promovarea e cheia care deschide multe uși. Eu nu am avut o pagină de Facebook a blogului decât după 2 ani de scris (WTF), nu m-au interesat alte forme de socializare (pe Instagram, de exemplu, am început să postez abia anul trecut) și nu îmi imaginam că aș putea vreodată să mă aventurez și în video blogging. În principiu, trăiam cu impresia că cine e interesat de ce am de oferit, mă va căuta, că… pana mea, eu sunt Prințesa Consuela Bananahammock.

  • Nu e despre tine.

Altă revelație de-a mea, care m-a lovit în meclă ca un ciocan. Oamenii citesc din mai multe motive, evident, dar tu trebuie să decizi cui te adresezi, să înveți să îți cunoști foarte bine publicul, să vezi ce îi place, să-i oferi ceva util și să formezi o legătură durabilă, bazată pe încredere. Chiar și atunci când scrii lucruri extrem de personale, oamenii le vor aprecia în special dacă se regăsesc în ele.

  • Dar merită!

O, da! Nu vorbesc aici doar despre satisfacția aia inocentă pe care o ai când primești mesaje de la străini care îți mulțumesc, ci despre toate oportunitățile care apar ca ciupercile după ploaie. Mă rog, ploaia fiind câteva luni sau poate ani în care scrii și nu te bagă nimeni în seamă. Eu, dacă aș fi renunțat la blog doar fiindcă nu citea nimeni ce scriam, nu aș fi reușit să-mi public cartea și nu aș avea azi job-ul la editură.

Nu întâmplător am început cu dacă nu-ți place, n-o face! E un drum lung pe care îl poți aprecia doar dacă te bucuri de fiecare pas. Altfel, investește-ți timpul în ceea ce crezi că te-ar face fericit.

*sursa foto: thesocialsaviour
It's only fair to share...Share on FacebookTweet about this on TwitterPin on PinterestShare on Google+Share on LinkedInEmail this to someonePrint this page

One thought on “10k likes. Ce am învățat

  1. Foarte bune sfaturi! Şi eu, ca şi studenta din exemplul tău, m-am simţit descurajată atunci când am început să-mi public online scriitura. Dar, nu m-am dat bătută pentru că asta-i dorinţa mea, să scriu.

    Sunt o egoistă, pentru că scriu pentru mine, iar nu pentru alţii. (Poate d-aia am şi fost criticată, pfft.)

Leave a Comment