Interviu cu Ionuț Budișteanu. „Sunt un produs al României”

A fost inclus de revista Time în topul celor mai influenți adolescenți din lume, pe locul 9, înaintea lui Justin Bieber, dar Ionuț Budișteanu nu a devenit cunoscut pentru muzică, ci pentru performanțele din domeniul informaticii. Originar din Râmnicu Vâlcea, a câștigat, printre altele, marele premiu Gordon E. Moore, în valoare de $75.000, la concursul Intel International Science and Engineering Fair (Intel ISEF 2013), cu un proiect vizând folosirea inteligenței artificiale în scopul creării unei mașini autonome low-cost. În prezent este student al Universității din București și a acceptat să ne povestească despre încăpățânarea de a fi cel mai bun – tema interviurilor noastre.
Ionuț, care a fost momentul în care ți-ai dat seama care e pasiunea ta și ce-i sfătuiești pe cei care încă nu și-au descoperit-o?

Pasiunea mea reprezintă să fac chestii utile pe calculator și să lucrez în laboratorul meu de electronică. Este cam dificil de spus când mi-am dat seama de această pasiune. Știu doar că am avut norocul ca părinții mei dintr-o conjunctură să primească un calculator (un 386 pe vremea aceea) și m-am atașat de el. Părinții având majoritatea timpului treabă, eu stăteam din ce în ce mai mult pe calculator. Să nu vă imaginați că programam la 4-5-6 ani… Jucam jocuri atunci. Din clasele primare am dorit să fac și să învăț filme 3D și să scriu jocuri 2D, așa că în clasa a III-a reușisem să folosesc cât de cât Autodesk 3D Studio Max și învățasem un pic de Q-Basic.
La o vârstă la care cei mai mulți dintre noi avem un C.V. rahitic, tu ai câștigat deja peste 100 de concursuri naționale și internaționale, zeci de mii de euro, iar un asteroid a primit numele tău. Evoluția ta e spectaculoasă, dar spune-mi câte ceva despre anii de muncă și perseverență din spatele ei.

Nu contează cât de lung e C.V.-ul, ci omul prezentat acolo și ce știe practic să facă. La firma mea am primit astfel de aplicații și câțiva dintre candidați își lungeau C.V.-urile intenționat ca să pară pompoase, deși se vedea contrariul la o simplă analiză. Nu contează câte limbaje de programare cunoști, ci ce știi să faci practic în ele. 
Eu nu consider că am muncit vreo zi. După părerea mea, să muncești înseamnă să fii plătit să faci ceva ce nu îți place. Mie îmi place enorm ceea ce fac eu. Nu am așteptat niciodată să fiu plătit pentru ce făceam – e vorba despre pasiune, dar pot să spun că sunt vreo 12 ani de când îmi dedic zilele pasiunii acesteia.
Ai primit multă atenție din partea presei, ceea ce pe mine m-a bucurat, însă ai spus într-un interviu că acest lucru e mai degrabă o problemă, pentru că nu mai ai timp pentru proiecte și cercetare. Să înțeleg că preferi să-i inspiri pe ceilalți prin rezultatele tale?

Eu sunt o persoană practică. Îmi doresc lucruri concrete și practice, nu vorbe și discuții fără sfârșit. Am refuzat foarte multe interviuri pentru că nu ai cum să vorbești toată ziua, iar noaptea să lucrezi la proiecte. Aceste interviuri îmi mâncau foarte mult timp pe care îl puteam “investi” în lucruri mai bune.
Până la urmă, ești un rezultat al învățământului românesc, pe care multă lume îl critică. Totuși, cât contează pregătirea individuală și de ce crezi că nu toți studenții sunt împinși de dorința de autodepășire?

Mă consider un produs al României și al învățământului românesc. Nu am spus niciodată că învățământul românesc este perfect. Din contră, are multe probleme, dar pot fi corectate prin noua generație. Cred că este foarte teoretizat și nu este practic. Majoritatea liceenilor și studenților nu învață ceva concret la școală, ci doar formule și texte pe dinafară, pe care nu le înțeleg. Greu li se leagă. Eu am învățat foarte mult singur, dar mie mi s-au legat informațiile de mult timp.

Ce proiecte de viitor ai?

Mi-am deschis o firmă în orașul meu natal, Râmnicu Vâlcea. Finalizăm linia de producție și vom produce roboții VisionBot în masă. Mai multe detalii găsiți aici: www.visionbot.netVisionBot este o mașinărie care asamblează plăci electronice. Avem o cerere foarte mare (peste 50 de unități), iar majoritatea clienților sunt din afara României. 

Am căutat și caut în continuare tineri pasionați: ingineri electroniști, automatiști și mecatroniști cu care să pot colabora să realizăm astfel de produse în România. Din păcate, nu prea am reușit să găsesc astfel de tineri pasionați în Vâlcea.
Mulțumim pentru răspunsuri, Ionuț! Mult succes în continuare!
Mulțumesc și eu. Toate cele bune!

Leave a Comment