Foamea studentului

Se aud mațele chițăind ca șoarecii înfometați.
Studentul spune: “vă rog, nu mă mai certați!”.
Pachetele de la mama sunt baza, oricine știe,
Iar când se termină, el dă o fugă la covrigărie.
Proaspăt, bun, pufos, gustos și e doar un leu;
S-astâmperi șoarecii din burtă nu-i deloc greu.
Paradoxal, deși e convins că a mâncat destul,
Studentul simte în continuare că nu e sătul.
Ș-atunci se-ntreabă mititelul dacă nu cumva
Lui îi e foame, într-adevăr, însă de altceva.
Parc-ar vrea distracție, i se face poftă de viață,
Așa că noaptea-n club soarbe alcool cu gheață.
Prin fum și nopți pierdute apar prieteni noi
Unii rămân pe viață, alții merg pe rând la gunoi.
Dar parcă nu-i de ajuns, niciodată nu a fost,
Vrea senzații tari: se-ndrăgostește ca un prost.
Fluturii invadează golul enervant din stomac,
Zboară, se joacă și mor. Studentul e buimac.
Surpriză! Golul apare iar, dar nu în același loc:
La inimă pe vremuri nu s-ar fi gândit deloc.
N-ajută nici sarmalele, n-ajută nici ciocolata,
Dar dup-atâta suferință, studentul spune “gata”.
Vidul devine evident, căci sesiunea e aproape.
Umple-n grabă lacunele și speră c-o să scape.

It's only fair to share...Share on FacebookTweet about this on TwitterPin on PinterestShare on Google+Share on LinkedInEmail this to someonePrint this page

Leave a Comment