Are sens să faci dreptul în ziua de azi?

Am primit întrebarea asta de multe ori de-a lungul timpului din partea elevilor care sunt indeciși în privința facultății pe care s-o urmeze, așa că m-am gândit să scriu un articol în care să încerc să le răspund. Chiar vorbeam cu mama zilele trecute și-mi spunea mândră că eu am fost hotărâtă să dau la drept. Ceea ce nu-și amintește ea e că într-a VII-a visam să dau la teatru, într-a IX-a – la psihologie, într-a X-a la jurnalism, iar într-a XI-a m-am întrebat cu o seriozitate ieșită din comun: “hai, gata, ce fac?”.
Sigur, e minunat să știi din timp ce profesie ți s-ar potrivi și ce ți-ar plăcea să faci în fiecare zi pentru tot restul vieții tale, dar asta se întâmplă doar în 2,3 % din cazuri, conform cercetătorilor britanici, care nu au efectuat niciodată un asemenea studiu (deși n-aș băga mâna-n foc). La 18-19 ani, eu mă gândeam că vreau să fiu magistrat, pentru că am maturitatea necesară (bwhahaha), iar a fi magistrat implică o responsabilitate imensă. Partea cu dreptul va veni de la sine. Ei, drăcie, ce-o fi atât de greu să faci 4 ani de drept și 2 de INM? Trebuie doar să înveți, nu? Pot să fac asta… că doar am avut media 10 într-a XI-a. Și asta e relevant pentru drept. Nu?
Știam că facultatea de drept nu e ușoară, dar îmi plăcea ideea. Nu voiam să trec ca gâsca prin apă și să gâgâi la final fericită că am o diplomă, dar nici nu prea aveam habar în ce mă băgam. Ai mei n-au studii superioare, deci nici nu lucrează-n domeniu, dar m-au încurajat, gândindu-se probabil că, dacă mă fac avocat sau judecător, o să am un statut și că n-o să fiu nevoită să mă uit de două ori la prețul produselor în supermarket când o să-mi cumpăr mâncare. Toate bune și frumoase. 
Am intrat la drept. La fără taxă. Statul îți asigură 4 ani la buget, așa că l-am stors de toți. N-am avut nicio restanță în facultate, dar nici geniu n-am fost. Am cunoscut mulți oameni mai răsăriți decât mine, pe care am avut inspirația să-i păstrez prin preajmă. Unii îmi sunt foarte buni prieteni și azi. Partea faină la drept e că nu prea te poți culca pe-o ureche, că e competiție mereu. Ca să fii printre primii pe facultate, trebuie fie să înveți mult și constant, fie să ai o sclipire de geniu și să poți reține totul cu ușurință (da, sunt și d-ăștia).
Desigur, și cei inteligenți tre’ să citească. Nu au puteri paranormale și nu visează materia și subiectele cu o noapte înainte de examen.

Mie mi-au plăcut cei patru ani de studenție. Nu e adevărat că n-ai viață socială, că înveți legile pe de rost și că la drept sunt numai fițoși. Fiecare își gestionează timpul cum consideră că-i bine, dacă-n primul an tocești, până-n anul IV descoperi că n-ai cum să tocești mii de pagini, ci trebuie să înveți logic ca să poți reține atât de mult, iar oamenii sunt așa cum sunt. Diferiți. Trebuie doar să-i găsești pe cei care te fac să te simți în largul tău. Dintr-o generație de sute de studenți ai șanse mari să dai peste niște oameni mișto, ca tine.

Nu e o facultate pe care să n-o poți termina. Fie că îți place mult și ți-e ușor, fie că te chinui un pic (mai mult) și ajungi la linia de sosire cu cearcăne și dependență de cafea, o termini. Dar ce urmează după? O să-ți găsești imediat de lucru? Vei fi bine plătit? Dormi la birou?

Dacă-n timpul facultății experimentăm cam aceleași provocări, după terminarea ei drumurile absolvenților se ramifică. Cred că e foarte important să știi ce vrei, dar nici asta nu-ți garantează un parcurs profesional lin, fără drame și depresii. Poți descoperi că ceea ce-ai visat patru ani de zile nu ți se potrivește, poți să ieși din facultate nehotărât și să ai un noroc fantastic, ajungând într-un mediu în care te simți ca peștele-n apă, poți să experimentezi primul eșec dureros, dur, care te lovește peste față atât de tare încât faci piruete câteva săptămâni. Apoi rămâi pe loc, amețit, cu o diplomă-n mână și fără idee în ceea ce privește viitorul tău.

N-aș spune că e o loterie, pentru că norocul ți-l faci cu mâna ta în majoritatea cazurilor, însă viața e surprinzătoare și te supune la niște teste mai grele decât cele din facultate. Nu-ți dă mult timp de gândire, nu ai manuale în care să cauți răspunsurile corecte, dar dacă le rezolvi cum trebuie, satisfacția e mai mare decât o notă de 10. Trebuie să fii deschis și dispus să înveți în continuare.

Are sens să faci dreptul în ziua de azi așa cum are sens să faci orice facultate care crezi că te-ar ajuta să faci ceea ce-ți dorești. Nu cred că partea materială ar trebui să te motiveze, pentru că dacă nu te pasionează, nu vei face performanță. O să-ți găsești ușor un loc de muncă dacă te-ai făcut remarcat și ieși din facultate cu un bagaj de cunoștințe suficient de greu. O să câștigi mulți bani dacă asta vrei, dar nu uita că nimeni nu-ți dă bani degeaba, cum zice taică-miu. Dacă primești 1000 de euro, muncești de 1000 de euro. Că e posibil să muncești de 1000 și să primești mai puțin de 500, asta e altă discuție.

N-am o rețetă a succesului pentru tine. N-o are nimeni. Tu te cunoști cel mai bine și știi ce contează mai mult pentru tine. Mie dacă mi-ai fi zis acum câțiva ani că banii nu aduc fericirea, aș fi râs și m-aș fi gândit că ești sărac. Azi admir din ce în ce mai mult oamenii care au curajul să facă ceea ce-i face fericiți. Acum e momentul să căutăm, să încercăm, să nu ne mulțumim cu ceea ce trebuie, acum cât încă n-avem rate la bănci, copii care depind de noi, părinți sleiți de puteri și entuziasmul ros de experiențe urâte. Mai târziu e mai greu, dar nu imposibil. 

It's only fair to share...Share on FacebookTweet about this on TwitterPin on PinterestShare on Google+Share on LinkedInEmail this to someonePrint this page

5 thoughts on “Are sens să faci dreptul în ziua de azi?

  1. Am crezut ca o sa citesc un articol descurajator pentru cei care vor sa dea la drept, pentru ca mai postase cineva ceva e genul,insa articolul tau m-a facut sa imi pastrez entuziasmul si curajul.:)

  2. Pe bune ca ai terminat 4 ani de pomana, ca nu ai spus nimic in final. Ce ai ajuns? te-ai realizat?
    Zici ca dreptul este greu… sa vezi politehnica.

    Numai bine

  3. Facultatea de drept din păcate nu e pentru oricine, lucru pe care l-am descoperit încă din anul 1. Nu e pentru oamenii care cred ca viața e roz, ușoară și corecta. Poate ca în facultate reușești pe cai corecte , invatand ( deși mă uit cu ura la colegi care sunt favorizați pentru ca oferă diferite sume), dar mai departe trebuie sa dai din coate intr-o meserie care e destul de corupta. Aici nu se aplica principiul conform căruia înveți și ajungi departe. Nu ai nicio garanție.
    Din păcate nu știu cum e la tine în București, dar nu recomand nimănui facultatea de drept din Iași.

  4. Adi Dan, nici n-am zis ca dreptul e mai greu decat politehnica, medicina sau arhitectura, insa te asigur ca nici usor nu e, in special daca termini o facultate unde pretentiile sunt mari. Articolul e scris acum jumatate de an, intre timp am povestit ce-am ajuns sa lucrez eu si ce parcurs au avut si colegii mei. Nu am terminat facultatea de pomana, dar n-am urmat nici drumul clasic. Numai bine si tie 🙂

  5. Rri, imi pare rau ca nu ai avut o experienta placuta in ceea ce priveste facultatea de drept. Referitor la oamenii care cred ca viata e roz, usoara si corecta, eu cred ca acestia coboara cu picioarele pe pamant in timp, indiferent de profesia pe care o aleg. Garantii, ei bine, nu avem niciodata. Eu iti doresc mult succes in a-ti gasi drumul!

Leave a Comment