Dinamica obligațiilor

– Cum a fost examenul?, m-a întrebat ieri colega de birou.
– Vis.
– Da?
– Da, vis urât.
A început a doua (dar nu și ultima) sesiune la master. Am menționat că nu-i ultima, pentru că am deja restanțe de pe primul semestru. E printre puținele mastere de la noi (dacă nu chiar singurul) cu materii la care pică aproape juma’ de grupă, însă, cum suntem deja damaged după 4 ani de facultate, noi zâmbim și cântăm Edith Piaf – Je ne regrette rien, privind în gol.
Miercuri am avut examen la materia numită dinamica obligațiilor, la care se aprofundează formarea contractelor și mecanismele obligaționale specifice contractelor, efectele obligațiilor, transmisiunea și transformarea lor, modurile de stingere, obligațiile complexe și garantarea executării obligațiilor. Deși profa ne-a spus că bibliografia cuprinde toate cărțile scrise pe tema obligațiilor (mhm), am citit și noi un Pop, niște…cât am apucat din cartea ei, un articol din In honorem Corneliu Bîrsan și codul. 
Apoi am ajuns la examen împăcați și am citit speța.
Un coleg a ridicat mâna după vreo 10 minute, întrebând dacă nu cumva s-a strecurat o eroare materială, că situația din speță părea mai încurcată decât un ghem de păr de mâță stropit cu adezivi industriali. Raporturile dintre Primul, Secundus, Tertius, Quartus și Quintus ne-au făcut terci tecile axonilor. Cică nu era nicio eroare. Nici timp suficient (deși nici în 5 ore n-aș fi scris mai mult, că oricum nu știam ce). Nici barem. Am părăsit amfiteatrul întrebându-mă dacă am eu o problemă, așa cum m-am întrebat după multe examene susținute în perioada 2010-2014. 
Facultatea asta m-a forțat să fiu modestă.

Leave a Comment