Episoade

Folosesc calitatea/defectul de a ajunge aproape mereu mult prea devreme ca să țin loc la coadă până ajunge și colega mea la tribunal. Azi la 8:50 eram în fața registraturii. La 9:30, când începe programul, un bou se bagă în fața mea.
– Nu vă supărați, eram în fața dumneavoastră, zic eu.
– Așa, și?
Mă holbez cu o expresie de caras telescop. Până să apuc să reacționez, a închis ușa. Nu știu să mă cert. (15 aprilie 2015)
Suntem la judecătoria Ploiești. Așteptăm să se deschidă sala. Ascult conversațiile din jur:
Un avocat: Și m-am uitat în dosarul copilului lu’ Geta și era tâlhărie deosebit de gravă, dom’le.
Jandarmul: Deosebit de gravă? Sigur?

Avocatul: Da, dacă-ți spun! (8 aprilie 2015)

De obicei, accept cererile de prietenie pe pagina personală de Facebook când văd că-s persoane de la Drept sau care au legatură cu domeniul. Azi îmi dă un avocat o invitație să-i dau like paginii sale, care pare să aibă legătură cu avocatura. Intru să văd despre ce-i vorba. Cea mai nouă postare era un cover făcut după o manea a lui Minune. *carefully steps away* (3 aprilie 2015)

Discuție pe hol, la cafea:
Eu: Pe mine m-a dat tata la cursuri de șah când eram mică, deși visam actorie sau pian. Cică “îți îmbunătățește memoria, Raluca”.
Carmen: Și nu te-a întrebat înainte să te înscrie?
Eu: Nu-mi mai amintesc…
Carmen: Super, deci n-au avut efectul dorit de taică-tu.
Eu: Nope.
Carmen: La mine a venit maică-mea într-o zi și mi-a zis: “de mâine faci karate. Ți-am plătit abonamentul pe 3 luni”.
O doamnă mai în vârstă de lângă noi, ascultând conversația și râzând pe înfundate: Eu am făcut cursuri de electronică. Erau douăzeci de băieți…și eu.
Zâmbim.
Ea: Dar eu nu mă plâng. (24 martie 2015)

Discuție la telefon cu mama:
– M-am gândit ca ultimul capitol al cărții mele să se numească “Viața de după”, să nu ma opresc imediat după examenul de licență sau cel de admitere în profesie. Până la urmă, nu acolo e sfârșitul, ci e un nou început, știi?, i-am explicat eu pe un ton de om înțelept.
*cri cri*
– Mai ești?
– Da, te ascult, dar mi-a început Trădarea, pe Kanal D. (17 martie 2015)
Azi am vrut să caut ceva la piața muncii și am scris din reflex dreptul muncii. (14 martie 2015)

După vreo 40 de minute de așteptare, timp în care Carmen s-a uitat cu disperare spre ușă de fiecare dacă când s-a auzit liftul de pe hol deschizându-se, ne-a venit mâncarea comandată. O tanti drăguță ne-a lăsat cele două plase, ne-a luat banii și s-a retras veselă și grăbită.
– Ăăă, Raluca, asta ne-a lăsat și comanda altcuiva, că ale noastre sunt puse într-una dintre pungi. A doua conține 3 ciorbe.
Am zâmbit.

– Hai să sunăm să vină să le ia înapoi, ce să facem…

– Ok.

Sunăm. Ni se spune că e o greșeală de la restaurant. Au trimis mai mult decât trebuia, nu erau destinate altcuiva.

– Le puteți păstra dumneavoastră, a spus vocea angelică de la capătul celălalt.

Vineri, 13? (13 martie 2015)
– Alo, tata, să nu uiți să-i cumperi flori mamei, că azi e 8 martie.
– Nu am uitat, Raluca, tocmai ieșisem pe ușă.
– Bun, bun…
*awkward silence*
– Da’ mie nu-mi urezi ceva? Că e ziua femeii.
– Păi tu ești copil…ne auzim la 1 iunie.
– Oh…ok. (8 martie 2015)

It's only fair to share...Share on FacebookTweet about this on TwitterPin on PinterestShare on Google+Share on LinkedInEmail this to someonePrint this page

One thought on “Episoade

Leave a Comment