Ultimul curs cu Boroi

Prin 2010, uzucapiune, caducitate, clauză leonină, şi uzufruct mi se păreau nişte cuvânte cool, cu care să mă laud în faţa prietenilor mei de la alte facultăţi. Aveam concurenţă serioasă, pe bune. Gândiţi-vă numai la faptul că împărţeam camera cu Alexandra, care studia japoneza.
Într-o zi, întâlnindu-mă cu un coleg de la altă serie, am fost întrebată dacă-mi place dreptul civil. Am stat puţin să mă gândesc, apoi am răspuns că-l am ca profesor pe domnul Marian Nicolae. Aaah, păi vino la Boroi! Nu-mi suna cunoscut numele. Am întrebat cu o doză de suspiciune: Da’ cine e mă Boroi ăsta? Reacţia colegului meu: Cuuum? Nu-l ştii pe Gabriel Boroi? Trebuie să-l fi remarcat prin facultate. De…ce? Seamănă cu Mick Jagger. Ei, na! Măcar pentru atât şi tot trebuia să ajung la cursul acestui domn Boroi.
Şi am ajuns. Am avut un şoc când am intrat în amfiteatru: era plin. Am resimţit şi al doilea şoc câteva minute mai târziu, când a intrat profesorul. Colegul de facultate mă minţise.
Nu am găsit niciun fel de asemănare.
Mick Boroi şi Gabriel Jagger nu aveau absolut nimic în comun.
 

Am concluzionat că imaginaţia studenţilor depăşeşte orice fel de limite şi m-am concentrat la ce spunea omul din faţa mea. Atunci am înţeles. Am înţeles cum trebuie să predea un profesor. Am înţeles de ce toată lumea ştia cine e Boroi. Am înţeles de ce abia găsisem loc în amfiteatru.

Mai târziu, în anul III, când am fost prezentă la conferinţa pe tema noului Cod de procedură civilă, am observat că nu doar studenţii îl ascultă cu mare interes, ci toată lumea din domeniu. Am scris atunci într-un articol: Pot să spun doar că atunci când a vorbit domnul Gabriel Boroi, mi-a părut un fachir care ne hipnotizează. La scurt timp după ce mi-a venit în minte comparaţia, mi-am notat pe telefon “Boroi, îmblânzitor şerpi, fluier” şi un nene de lângă mine şi-a retras rapid privirea, ruşinat, imediat ce l-am surprins citind.
Cel mai modest îşi alege seria cea mai oropsită, de-asta am ales seria a III-a…“. Ne-a explicat la primul curs, în anul IV. A fost una dintre puţinele ocazii în care m-am bucurat că fac parte din seria asta. Evident, am scris şi atunci o postare despre prima întâlnire oficială cu dreptul procesual civil, în care mi-am permis aroganţa de a scrie: Ai auzit de Gabriel Boroi cu siguranță dacă ai chiar și cea mai mică legătură cu domeniul juridic. Poate să fie o legătură la fel de subțire precum grafenul. Da, eu, aia care întreba în anul I Da’ cine e mă Boroi ăsta? Trecem peste.
Un an pare o bucată mare de timp. În realitate, a fost o firimitură. Marţi, 8 aprilie, Boroi ne-a anunţat că a fost ultimul curs. Începând cu anul următor, studenţii de la Universitate îl vor mai putea asculta doar dacă intră la INM. Singurul profesor care m-a făcut să plâng în ăştia 4 ani a fost Romeo Popescu, când a recitat poezia aia nenorocită despre părinţi, însă trebuie să recunosc că o lacrimă a fost pe punctul de a se forma în momentul în care Boroi a spus: “Ce să vă mai zic…la revedere”. Felul în care a sunat acel la revedere m-a făcut să caut un şerveţel (având antecedente).
“Nu cumpăraţi orice carte. S-ar putea să nu ajungi să ai o bibliotecă bogată, ci o maculatură bogată”
“Am pus cursul de la 9 pentru că n-am vrut să-i fac pe seminariştii tineri să se trezească aşa devreme. Când eşti tânăr, seara târziu mai faci şi altceva”
“Eu am redactat textul, deci cunosc intenţia legiuitorului”
“Articolul 42 are o denumire tembelă”
“Articolul 42 alin. (13) spune totul şi nu spune nimic”
“Articolul 29 e luat cu copy-paste din cursul meu”
“De ce JS1 în 528 (3)? S-au gândit: dom’le, dacă tot e una dintre cele mai aglomerate instanţe…de ce nu?”
“Să vă povestesc un caz înainte de ‘89, când eram eu avocat. Vin la mine unii pentru un divorţ. Am vorbit cu ei, le-am luat şi onorariu, dup-aia le-am cerut actul de căsătorie ca să-l ataşez la dosar. 
– Ce act? 
– Păi…ce v-a scris acolo ofiţerul de stare civilă când v-a pus să semnaţi şi toate alea. 
– Ah, dar noi ne-am căsătorit aşa, între noi, n-avem act. 
N-aveau act. 
– În cazul ăsta…nu mai e nevoie de nimic, vă declar despărţiţi, gata, v-am divorţat!”
Despre un judecător pensionat şi apoi repus în activitate din lipsă de personal : “scotea orice cauză la primul termen. Dacă se invoca excepţia litispendeţei, soluţia era: n-am eu timp de indispendeţele voastre, eu sunt operativ, puneţi concluzii pe fond. I-au făcut un bine şi l-au retras după câţiva ani.” În legătură cu acţiunile de stare civilă: “prin anii ’80 erau tare populare numele jucătorilor olandezi, de exemplu Stănescu, Stănescu van Basten”
La cursul privind competenţa teritorială: “Sunt instanţe pe care nu le găseşti nici cu harta militară. Există o judecătorie care-şi are sediul la etaj. iar la parter e o cârciumă. E foarte bine, are şi clientul unde să stea până-i vine rândul în instanţă şi avocatul dacă e stresat are ce face.”
– “Bulă, ce sunt părinţii tăi? Bulă: Mama e gladiator şi tata procuror. Cum aşa? Mama vinde gladiole şi tata le procură.”
It's only fair to share...Share on FacebookTweet about this on TwitterPin on PinterestShare on Google+Share on LinkedInEmail this to someonePrint this page

24 thoughts on “Ultimul curs cu Boroi

  1. …deși n-am blog, în clipa asta simt nevoia să scriu un articol care să se numească "primul curs cu Gabriel Boroi". Și vorbim de 1998:). Este cred unul dintre cele mai puternice motive (nu doar primul curs, ci toate care au urmat) pentru care nici acum nu îmi pare rău că am făcut facultatea de drept, deși nu mai am nici o legătură co domeniul juridic.

  2. Am citit o data, am citit de doua ori, acum ce am terminat si a treia citire si tot nu ma satur sa citesc despre formidabilul domn Boroi! Un profesor demn de toooooata admiratia , un om cu suflet mare !

  3. un tip cam increzut pe nimic pt un parlit de avocat stagiar de ialomita. iata marea lui experienta practica in procedura civila, cea teoretica fiind compilata din zecile de tratate care existau. cartea de civil e o replica jalnica la beleiu, aia de procedura, cum sa o catalogam, reflectarea experientei de stagiar din colegiul de avocati ialomita

  4. Minunata postare!

    L-am avut profesor la civil si procesual civil. Pe langa asta, mi-a fost si coordonator la licenta. Mi-am adus aminte cu mare placere de acele momente, insa nu am avut atunci inspiratia sa-i notez capodoperele umoristice. UN DASCAL REMARCABIL SI UN OM DEOSEBIT! Din cate am inteles, nu mai preda la Universitatea din Bucuresti si consider asta o mare pierdere.

  5. Cel mai bun profesor din facultate. Posesor al unei agilitati mintale deosebite si un bun psiholog. Imi placeau la nebunie testarile pe care le dadeam care contineau puncte cu enunturi de genul "Dati cel putin 5 exemple de………"

  6. Pacat ca are un caracter infect si nu are constiinta…in 2012 a certificat ca ponta nu a plagiat, cand plagiatul e vizibil de pe luna. Asta e problema tariii noastre, avem inteligente dar nu avem caractere

  7. Sunt doar cativa profesori cu har….din pacate prea putini.
    Gabriel Boroi, Toader Tudorel, Bogdan Ciuca, Udroiu, Traian Briciu…
    Ei nu expun! Ei transmmit! As face un test in functie de prezenta benevola la cursuri…….Acolo unde este plin…au de ce sa vina la cursuri! Restul orgolii, automatisme, rautati!
    Evelina Galati

Leave a Comment