Ziua de naştere în ziua de azi

Mai ţii minte când te sunau pe fix cei câţiva buni prieteni pe care-i aveai când erai mic, sau felicitările primite de ziua ta, în care era scris clasicul îţi urez un călduros la mulţi ani?
Tata se distra trezindu-mă cu camera de filmat în mână, cu beculeţul roşu aprins (pe atunci nu filmai orice, oricând, ca acum, mnah, trebuia să fie o zi specială), mama pregătea masa festivă, musafirii – rude, prieteni de familie şi copiii lor – veneau cu cadouri pe la un 6 seara, copiii se jucau prin casă, refuzând orice mâncare ce nu era tort, iar adulţii vorbeau nimicuri. Ioana era cea mai bună prietenă a mea pe vremea aia. Şi am fost ca nişte maimuţe nedespărţite timp de 10 ani. Până la zece seara se termina distracţia, iar la 11 tata încheia “documentarul” gen Animal Planet, filmându-mă dormind dusă şi spunând “gata, s-a jucat, a mâncat şi s-a retras în vizuină”. Primeam păpuşi, pijamale, ciocolată, cărţi pe care nu le-am citit nici până acum, jucării de pluş şi chestii pentru şcoală, pe care nu mi le amintesc pentru că erau neinteresante.
Miercuri am împlinit 23 de ani. M-am trezit singură, dar pe telefon am găsit un mesaj de la Ioana, trimis la 6 dimineaţa. De câţiva ani luăm legătura doar de zilele noastre de naştere şi de Crăciun, deşi ne-am promis cândva că vom îmbătrâni împreună, înconjurate de pisici. Cu ai mei am vorbit doar la telefon. Am petrecut câteva ore la bibliotecă (silent partyyy) împreună cu două colege de grupă, care-n 4 ani mi-au devenit foarte bune prietene (nah, declaraţie oficială), iar seara am primit un smartphone din ciocolată.
Dacă mi-ai fi zis când aveam 8 ani că la 23 de ani o să primesc sute de urări de ziua mea, aş fi crezut că urmează să devin vedetă sau ceva. Dacă mi-aş fi explicat care e treaba cu Facebook-ul, aş fi râs probabil de toţi cei care se bucură că le primesc.
Hai să vedem ce urări primeşte un student la drept:

– La mulţi ani (70%)
– La mulţi ani şi fie ca * insert chestii legate de licenţă, INM/Barou, carieră de magistrat/avocat* (29%)
– 0,5% au fost urări combinate cu “ai grijă să nu-ţi pierzi telefonul” şi restul de 0,5% au fost preferatele mele: ălea care te ating la 心脏 (corazon in simplified chinese). 

Unele urări au venit de la persoane de la care aşteptam să vină. Altele, tot de la persoane de la care mă aşteptam, n-au venit. Am primit cuvinte frumoase din partea unor oameni cu care n-am schimbat 2 cuvinte, dar pe care îmi doresc mult să îi cunosc pentru că ei mă ştiu pe mine. Uneori uit că poate nu schimb cuvinte, dar împărtăşesc chestii aici de 4 ani.

Vă mulţumesc tuturor!

Leave a Comment