Deschiderea. Câteva zile mai târziu

Anul trecut, pe 1 octombrie nu mă puteam decide dacă e exagerat sau nu să mă plimb prin facultate într-un maiou decoltat și-o fustă prea colorată. Anul ăsta nu mă puteam decide dacă e exagerat sau nu să ies din casă, având în vedere că în dimineața cu pricina am aprins tv-ul și prima știre a fost că a căzut un copac peste o femeie, din cauza vântului puternic. Ah, și desigur, în cazul în care aș fi hotărât să ies, dacă e exagerat sau nu să port fular.

Am luat decizia să merg la deschiderea ultimului an de facultate.

După ce am ocolit jumătate de bulevard, iar vântul mi-a întors umbrela pe dos și iar pe față și iar pe dos și iar…am ajuns la facultate. Am prins ultimele minute din discursurile ținute-n Aula Magna, am zburdat până-n A4 (ok, de fapt am mers mai încet, că eram îmbrăcată foarte gros) și l-am ascultat pe domnul Ciobanu până am adormit a plecat. Prefer să nu fac comentarii cu privire la profesori, mai ales la cel al cărui nume nu va fi menționat. Am nevoie de încă o săptămână.

Dacă nu luăm în calcul eventualele emoții fabricate 100% cu puterea propriilor gânduri (aw, e ultimul an…aw, încă nu știu ce scrie în latină deasupra catedrei…aw, ce repede trece timpul…urmează un an greu…foarte greu…ew), deschiderea de anul ăsta a fost seacă, în ciuda ploii.

One thought on “Deschiderea. Câteva zile mai târziu

  1. Cel al carui nume nu va fi mentionat..:)) Oho, si inca ce va fi! Sa te pregatesti psihic. Cu ajutorul dansului, veti invata (abia in anul 4)chestiuni elementare: ce este raportul juridic, ce este dreptul, de ce ati dat la drept etc etc.
    Daca ai fi fost la seria 1, ai mai fi cunoscut un astfel de personaj:))

Leave a Comment