Bufnițe la cursul de Proprietate Intelectuală

Cu toții ne simțim ca niște animale la un moment dat. Fie că e un moment în viață, fie un moment pe zi. Ok, uneori chiar toată ziua. Știam asta. O știi și tu.

Nu știam că știe și proful de proprietate intelectuală, care a recunoscut că e bufniță. Mi s-a părut simpatic, însă m-a lovit brusc, câteva ore mai târziu: oare e mai mult decât o comparație? Oare nu cumva…Nu, nu mai știu unde aveam de gând să ajung cu asta…Ah, da! Aici:

WTF?

 Cum îți dai seama dacă ești și tu o bufniță? Simplu! Nu funcționezi corespunzător până la prânz. Faptul că alarma sună cât încă e întuneric afară nu-ți luminează nici fața, nici viitorul, oricâte reclame cu celebra The future’s bright, the future’s whatever ți-ar fi rămas lipite de creier. Consideri că e inuman să îndepărtezi fără milă plapuma, sub care e o lume mai bună, cu căldură și vise încă neuitate. De asemenea, oricâtă cafea ți-ai turna pe gât, chiar folosind o pâlnie, nu te concentrezi la adevărata capacitate, oricare ar fi aia.

Întrebarea zilei: ești bufniță sau privighetoare?

One thought on “Bufnițe la cursul de Proprietate Intelectuală

  1. Am fost privighetoare tot timpul pana toamna asta. In mod normal ma trezeam la 6 dimineata fara alarma, indiferent de ora la care ma culcam, ma dadeam jos din pat si imi incepeam ziua. Acum ca am alt program, m-am transformat in bufnita, noaptea stau si invat si meditez la profundele (eh, nu chiar) probleme ale vietii, iar dimineata abia ma trezesc la ora 9, cu chiu, cu vai, dupa ce am oprit alarma de cateva ori incepand de la 7 jumate, ora la care imi propusesem cu o seara inainte sa ma trezesc si sa fiu super productiva… Aha, vezi sa nu :-/

Leave a Comment