Treaba cu proiectele

În momentul ăsta sunt înconjurată. Tensiunea pluteşte în aer. S-a evaporat şi ultimul strop de răbdare. Ştiam că va veni ziua în care trebuie să termin cu tot. Am strâns materialele necesare, dar nu m-a lăsat inima să mă apuc de treabă în preajma sărbătorilor, aşa că iată-mă într-o zi frumoasă de vineri, înconjurată de cărţi, căutând cele mai bune idei. Nu mai am răbdare, îmi mişc frenetic un picior, dar sper să termin în noaptea asta proiectul pe care trebuie să-l predau luni la civil. Şi totuşi…
M-am gândit să scriu câte ceva despre proiecte. Da, în loc să-l termin pe al meu.
Dacă e vorba despre un proiect de care trebuie să te ocupi singur, fie te bucură ideea, fie simţi că te paşte un atac de panică. În general se bucură cei care sunt organizaţi, perfecţionişti şi care n-au chef să muncească şi pentru ăia cu care ar fi format o echipă. Dacă nu te încadrezi în categoria asta şi parcă te înţeapă inima, ai grijă să nu te apuci de treabă cu câteva ore înainte de predare.
Dacă lucrezi alături de câţiva colegi, fie te bucură ideea, fie simţi că te paşte un leşin. În general se bucură cei leneşi, care adesea îşi trec în C.V. că adoră lucrul în echipă, cei care au auzit mult la viaţa lor “brânză bună în burduf de câine” din cauza proastei organizări sau…mă rog, cei sociabili. Importantă e împărţirea sarcinilor, aşa cum reiese şi din zicala “Fiecare cu pisica mă-sii”. Nu cred că era aşa.
Caută cărţi relevante pentru tema pe care trebuie s-o abordezi, mergi la bibliotecă sau fă-ţi permis şi mergi la bibliotecă. Ah, şi nu da check-in acolo, că nu interesează pe nimeni. Probabil vei fi tentat să crezi că informaţiile pe care le-ai găsit sunt în forma perfectă, că Dumnezeu a turnat cerneală din cer şi a ajuns fix în forma de care aveai nevoie, unde aveai nevoie, dar mnu. Cică trebuie să faci o selecţie, să întinzi nişte teorie pe câteva felii de jurisprudenţă, să tragi concluzii.
Oricum, e greu prima oară. Nu garantează nimeni că devine plăcut, doar că imediat după predare te vei simţi ca un proaspăt doctor în drept. Sentimentul dispare după corectare. Sau nu. De precizat e şi faptul că reacţiile sunt diferite la aflarea notelor acordate proiectelor realizate în echipă (adică atunci când nota e aceeaşi pentru toţi). Un studiu neefectuat relevă că cele mai frecvente sunt extazul manifestat prin expunerea gingiilor în urma aşa-numitului râs cu gura până la urechi, zâmbetele tâmpe, înghiţitul în sec şi feţele vişinii de nervi, cu vene umflate la gât.

Leave a Comment